Poezie Mare bucurie, mare!

Ce mare bucurie, mare

Când în duhul, declarând;

Dumnezeu e cel mai tare

I-aduci slava şi 'nchinare

Şi simţi milă şi-ndurare

Şi ceri binecuvântare

Pentru cel ce-l vezi plângând.



Ce mare bucurie, mare!

Şi cât te bucuri când priveşti;

Creştini uniţi în adunare,

Dumnezeu e cel mai tare!

El ţi-e Stâncă şi Salvare!

I-aduci slava şi 'nchinare

Şi te predai aşa cum eşti!



Nici nu se poate descrie

Ce mare, mare bucurie!

Când eşti cu fraţi-n părtăşie

'Naintea-Acelui care ştie

Ce-a fost şi iarăşi o să fie

În marea Lui Împărăţie

Creştinii au inimă vie.



Nimic nu e mai de valoare,

Nimic nu este mai frumos

Ca marea bucurie, mare!

Când au venit la adunare

De la mare-ndepărtare

Plini de iubire 'nălţătoare

Pentru Domnul Isus Hristos.



Oh, şi-atât de bine este;

Fruntea ţi se descreţeşte,

Duhul ţi se limpezeşte,

Inima ta se curăţeşte,

Lumina clar în jur pluteşte,

Când El ţie îţi vorbeşte,

Şi calea ţi-o netezeşte.



Dumnezeu e cel mai tare;

Umplându-te cu bucurie

Şi iubire arzătoare.

De departe simţi chemare

Şi simţi binecuvântare

De la Dumnezeul care

A fost, este şi-o să fie!



A.N

17.07.2012 Răcăşdia