Poezie Un dor de cer

Un dor de casă mă frământă

Un dor de-al cerului necunoscut

Un dor ca să-mi cunosc pe al meu Tată

Un dor de tot ce-i nevăzut.



Un dor de tot ce nu s-a mai văzut

Un dor de cer și nemurire

Un dor de tot ce e ceresc și sfânt

Un dor și-o flacără aprinsă



Să văd acolo în cerul sfânt

Pe cel ce pentru mine odată

La nemurire a renunțat

Ca să strigăm si noi: O, tată!



Un dor de casa mea de sus,

Un dor de tot cei mai frumos și sfânt

Un dor de închinare în duh

Cum rar găsești aici pe-acest pământ.



Un dor de cer în inimă eu port

Un dor ce-adesea cânt din al meu piept

Un dor dupa al meu Mântuitor

Ce a murit și-n locul meu.



E dorul dupa cel crucificat

Ce a murit și-a înviat

E dorul meu de al vedea în față

Pe cel ce-mi dărui o noua viață.



Un dor de mire, strigă a sa mireasă

Ce-așteptă zi și noapte a sa venire

Cu undelemn și candela aprinsă

Și nu în somn și neveghere.



Un dor după a Ta iubire

Un dor de tot ce-i sfânt și preacurat

E dorul după a ta venire

Și după chipu-ți minunat.



Un dor de închinare mai reală

Un dor de-a auzi al tău cuvânt

Un dor să pot vedea măreața-ți slavă

Ce-o ai acolo în cerul sfânt.



Un dor după nemărginire

Un dor de a petrece veșnicia

Cu cel ce pentru mine vina a purtat

Ca azi să am un dor și ca să fiu răscumpărat.



E dorul după cel care pe cruce

La mine în rugă s-a gândit

E dorul dupa cel ce mă înțelege

E dorul după cel ce nu m-a părăsit.