Poezie Minciuna dulce

Minciuna dulce ca și mierea

E-atât de amară ca pelinul

Care aduce în viața ta durere

Și îți distruge sufletul.



Minciuna este asemeni unui șarpe

Ce te-nvenină așa ușor

Și lasă în inimă suspine

Și urme adânci care te dor.



Minciuna e-atât de mârșăvă și rea

Că îți distruge inima

De nu mai știi ce e cu viața ta

Și îți provoacă neputință.



Minciuna în lumea cea de azi

E socotită ca fiind un adevăr

Și adevărul-E minciună

Se mint oamenii de azi întruna.



Chiar clasa cea vestită

Îndrugă atâtea în sus și-n jos

Și promisiuni deșarte ei grăiesc

Dar toate sunt “minciuni adevărate”.



E secolul celui din umbră

Ce stă și râde pe-al său tron

Când vede lumea cum se-afundă

În al minciunii adevăr.



De-acum de vrei ca să slujești

Tu trebuie ca să-ți alegi stăpânul

Căci nu se poate a sluji

Lui Dumnezeu și lui mamona.



De vrei ca Domnului să îi slujești

Chiar de ar fi să pierzi

Tu spune întotdeuna adevărul

Și câștigat vei fi în cerul său.



Căci tot ce-i fals și neadevărat

Va fi smuls, cosit și aruncat

În focul gheenei pentru veșnicie

Pentru a plăti cu a minciunii împărăție.



Dar tu de-acuma hotărăște

Ca să-L slujești pe cel de sus

Și adevărul Lui grăiește-L

Ca să rămâi în Cel străpuns!



Amin