Poezie Îmi pare rău...

E-o noapte înstelată, când luna cerne raze,

o linişte adâncă, un farmec nepătruns,

întreaga boltă pare că-i plină de topaze

şi nouraşi de spumă se joacă în ascuns.



Şi-n mijlocul naturii stă un bătrân ce plânge,

privirea-i către ceruri se-ndreaptă tot mereu,

în rugăciuni amare des glasul i se frânge

în părtăşia dintre un om şi Dumnezeu...



De printre mii de stele căinţa se coboară,

răspunsul de-astă dată-n regrete e scăldat.

Atâta întristare pe-aripi de vânturi zboară

şi-atâta mijlocire spre cerul înstelat...



De fiecare dată răspunsul taie-n rană,

de fiecare dată-i mai hotărât, mai greu

şi Samuel ascultă cu lacrima pe geană,

când Domnul îi şopteşte: - Să ştii, că-mi pare rău...



-Îmi pare rău c-am pus pe Saul

drept împărat în Israel,

Îmi pare rău pentru-nălţare,

Îmi pare rău şi pentru el...



-Dar Doamne, care Ai putere,

l-Ai înălţat de mic mereu,

poate-a greşit... iertare-a cere...

-Nu, Samuel, Îmi pare rău...



-Tu, Doamne, L-Ai adus la mine

când nu-l ştiam de-i bun, sau rău,

şi-acuma sunt mâhnit, Stăpâne...

-Şi pentru-aceasta-Mi pare rău...



-Prin turma ce-o pierduse-n zare

şi-o căuta cu robul său,

mi-Ai dat un semn, o-ncredinţare...

-Îmi pare rău... Îmi pare rău...



* * *



Ecoul răsuna într-una

iar zori-ncet se furişau,

şi stele-alene, câte una

ca-ntr-un mister se ascundeau...



* * *



Acum e-o noapte-n frământare

pentru oricare dintre noi,

acum o stea pe cer răsare

să lumineze în nevoi.



E-o linişte aşa de-adâncă...

te cercetează bine-acum,

să poţi atunci să stai pe Stâncă,

să nu rămâi pierdut pe drum.



Tu ai o ungere aparte,

eşti uns ca fiu de Împărat !

Ai un talant, o slujbă, frate,

eşti aur sfânt, rubin curat.



Să fie-o noapte-a cercetării

iar liniştea, spre-un nou avânt,

ca să priveşti în largul zării

nu lăcrimând, ci aşteptând !



Altfel, o noapte-a suferinţei

tu vei străbate tot mereu,

şi-apoi, prin şoaptele căinţei

vei auzi : -Îmi pare rău...



Vei auzi în suferinţă,

prin faptul că n-ai ascultat,

cea mai temută, grea sentinţă:

-Tu eşti de Domnul lepădat !



Fii tare pe-a credinţei cale,

ascultă astăzi Glasul Său,

c-apoi, în urma vieţii tale

să nu auzi... "Îmi pare rău..."





Amin.

13.08.2010

Barcelona.