Poezie Sa zareasca zorii

SA ZAREASCA ZORII...





*****

În bezna vremurilor ce prevestesc

Lucrare omenească-n stil grotesc.

Paginile vieţii parcă se opresc,

Iar clipe tulburătoare se-nteţesc.

Speranţele în vânt se risipesc,

Pacea o caută şi nu o găsesc.



Iubirea aprinde al luptei jar,

Luminează să vedem tot mai clar

Evanghelia, veste bună în dar,

Cum s-o vestim hotar peste hotar.

Semne sumbre strigă sfârşitul de har,

Şi lupta parc-o ducem în zadar.



S-ajungă pân-la margini de pământ,

Evanghelia cu Sfânt legământ.

Cu iubirea să mergem fremătând,

Să nu ne plecăm pe-al vremurilor vânt,

Cu al sfinţirii rod în măduvă vibrând,

Să nu ne pierdem nădejdea nicicând.



O, Doamne, ce lucrare sublimă !

Iertarea-i apogeul din jertfa divină.

Şi stropi de aur din dragostea divină,

Vieţii speranţa-n suflet mi-anină.

Arată secerisul scăldat în lumină,

Sub flăcări albastre, în zi senină.



Pe altarul rugăciunilor mele,

Pune, Doamne, focul sfânt în ele,

Să vibreze a cerului mii de stele.

Şterge din minte clipele rele,

Să uit suferinţele mele grele,

Să rodească a sfinţirii rămurele.



Alungă ispitele perverse,

Să n-ajungă veninul să şi-l verse,

Să nu uit că păcatele sunt şterse.

Iubirea-n formele ei diverse,

Flăcările toate să-şi reverse

În inimă, mai des, în vii averse.



Lacrimile dese, roua purităţii,

Ce au în ele seva divinităţii,

Sub steag biruitor al libertăţii,

Aprindă razele eternităţii,

Ca să lucească Soarele dreptăţii,

Descoperind splendorile Cetăţii.



Neprihănirea-mi să fie de gardă,

Ca nici un suflet să nu se piardă.

Dragostea pentru copiii mei ardă,

Din mine orice urmă de mardă,

Să nu fiu inimii lor ca o bardă,

Să-i scape de-a păcatului zgardă.



În Tine, Doamne, cu toţii să creadă,

Cât eşti de minunat, toţi să vadă.

Ispitele să nu-i prindă-n nadă,

Să nu fie vrăjmaşului pradă.

Nu ducă poveri încuiate-n ladă,

Iertarea Ta, tot răul să radă.



Şi cât le va fi ziua de întreagă,

Glasul Tău bine să-L înţeleagă.

Inima lor să nu poată să neagă,

Iubirea ce, inima, de cer leagă.

Să nu le fie înţelegerea vagă,

De-a păcatului robie-i dezleagă.



Să curgă rugăciunea necurmată,

Să le fie viaţa binecuvântată.

Până nu-i lucrarea Ta-ncheiată,

Îndurarea Ta pe ei fie lăsată.

Să le fie viaţa toată iertată.

Să nu rămână inima îndurerată.



Până nu va răsuna Marea Strigare.

Lasă Doamne, a Ta îndurare.

Curând, norul se ridică-n zare,

Mai curând, de orice cercetare.

Fereşte-mă Doamne, de nepăsare,

Să fiu de veghe-n aşteptare.



Mai sunt câteva file în cartea vieţii,

Risipeşte Doamne iute bezna ceţii,

Copiii să zărească zorii dimineţii,

Minunatul tărâm al eternităţii,

Străzile poleite ale Cetăţii,

Ierusalimul Nou al Libertăţii.



Amin!