Poezie Drumul vieții (1)

Drumul vieții presărat cu har

Durere, suferință, chiar și chin amar.

Din toate întâlnim pe cale

Spre-a șlefui al inimii tumult.



Drumul vieții popas prin nefinit

Trecem prin astă viață călători fiind

Și când ne vom sfârși călătoria

Vom fi cu Domnul în infinit.



Drumul vieții umplut cu-amar și cu durere

Ca să pricepem ce a simțit

Al nostru Domn pe cruce

Când I s-a dat să bea în loc de apă, fiere.



Drumul vieții umplut de încercare

Spre-a ne schimba din noi în El

Și a întipări pentru vecie

A Sa blândețe și dragoste de Miel.



Drumul vieții umplut de bucurie

Căci chiar de mai trăim-"noi suntem morți"

Și El trăiește în noi pentru vecie

Ca să ne facă fiii și fiice pentru Împărăție.



Drumul vieții chiar și-n clipa morții

E plin de seninătate și de pace

Căci nu plecăm de-aicea în neant

Ci ne-ndreptăm cu multă pace și iubire



Spre a primi ceea ce Domnul

De veacuri pentru noi a pregătit.

De aceea noi ca cetățeni și fiii răscumpărați

Ne asteptăm cununa și slava sus în ceruri.



Și-atunci chiar drumul vieții de ni greu

Pășim mereu învingători 'nainte

Căci nu suntem din cei ce dau napoi

Ci suntem acei cu dor de casă ce biruie mereu.



Și chiar de crezi că singur pe a vieții cale ești

Și ce-i din jur te-au părăsit și te-au trădat

Tu nu uita că-n cer e Unul ce-n brațe El te poartă

Și te va purta cu dragoste cât vei trai.



De-acum trezește-te și nu mai linge rana

Ridică-te și lasă-ți rogojina

Și nu uita că ești un fiu de Dumnezeu

Și nu un simplu cerșetor.



De-acum doar știi că-n ceruri sus: tu ai un Tată!

Ce stă cu brațele deschise

Ce-așteaptă să aline a ta durere

Și să îți spună: Eu te iubesc din inimă copile.