Poezie Străin printre străini

Străin printre străini,

În viața asta trecătoare

O șoaptă parcă vine:

Să-mi spună poate mâine

În viață va fi soare.



Dar umbrele se strâng,

Și întunericul în zbucium se ridică

De parcă tot adâncul se luptă, ca să frângă,

Să surpe tot ce-i mai frumos și mai plăpând:

Al meu suflet să-l doboare, să-l dărâme, să-l câștige.



Și lupta-i grea și noaptea întunecoasă,

Aștept să vină zorii cu-a lor lumină maiestoasă

Dar noaptea-i lungă și demonii ‘s o mie

Căci nu se dau ‘napoi de la ce-au făgăduit

A-mi face mie!



Dar chiar și-așa nicicum n-am să mă las,

Și tot mereu în rugăciune Tata vin la Tin’

Cu teamă și smerenie și-acelaș glas

La tine strig mereu o Doamne nepătruns

Căci poate izbăvirea, e doar la-un ceas.





Și chiar de-ar fi să aștept să treacă anii

Eu știu că printre stihii și peste demoni

Autoritar de sus comanzi

Și sufletul cu drag tu mi-l ocrotești

Și-mi ceri: mai ai nițel răgaz.



Eu știu că lupta-i grea

Și că durerea-i mare

Dar, doar din suferință ajungi

Să ‘nveți ce-i dragostea împletită cu răbdare

Ce naște o credință nepieritoare.



Și acum când lupta-i pe sfârșite,

Când legiunea nu te‘nvins

Chiar de ai răni și ești trudit

Îți spun din inimă copile:

Bine-ai venit acasă la al tău Tată preaiubit!



23 Mai 2010, Brasov