Poezie "Vai de voi !"... şi... "Vai de mine !"

"Vai de voi.!".. şi... "vai de mine !"



( Isaia 5:11-22, 6:1-8 )





-"Vai de voi! "

Spunea În vremea sa Isaia

Cu sufletul cuprins de întristare,

-"Vai de voi ce pierdeti noaptea

Înfierbântati de bautură tare!"

-"Vai de voi care va credeţi tari

Cand este vorba de vin si de pahar!"

Vai de cei ce numesc binele rău,

şi răul bine

Ei vor rămâne de ruşine!

-"Vai de voi!

Cari numiţi lumina întuneric

Iar întunericul lumină

-Vai de voi, vă credeţi fără vină!

-Vai de voi!

Cari trageti dupa voi nelegiuire

Cu funia minciunii, în groapa de pieire"



***



Şi drepte erau toate, aşa se întâmpla

Poporul era rău si inima-şi strica.



***



Dar într-o zi Isaia, vazu pe Cel Prea Sfânt

Pe un scaun de domnie înălţat de la pământ

Iar poalele mantiei, întreg Templu-umpleau

Puterea-I, maretia-I în jur se revărsau

Serafimi cu sase aripi deasupra Lui zburau

Strigând unul la altul, cu gura lor ziceau:

"-SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT si minunat!

Este Domnul Ostirilor Cel Prea Inalt!"

-"Întreg pământul este plin de mărirea Lui!

În veci de veci să crească Slava LUI!"

Uşiorii uşii toti se zguduiau

Când serafimii-n măreţia lor vorbeau

Casa s-a umplut de fum...

Imaginea era infricosatoare acum.



***



Isaia cuprins de frică

A început atuncea a striga:

"VAI DE MINE! Ca si eu sunt "nimica"

Am buze necurate, un om sunt, păcătos!

Şi am vazut pe Domnul Înalt si Glorios!"

Dar...

Un serafim-l-atinse cu un cărbune aprins

Păcatul fu îndata ispăsit...

Nelegiuirea dusă în abis

Isaia fost-a curătit cu foc sfânt de pe altar

Si-ntreaga sa fiintă i-s-a umplut de Har



***



Sunt gata Doamne mare să merg oriunde vrei,

Ca sa-Ţi transmit mesajul, acuma dacă-mi ceri!



***



Uşor este in viaţă a spune

"Vai de voi!"

A acuza pe alţii şi-a nu privi spre noi,

Dar... când Domnu-ţi stă în faţă,

Vazandu-I maretia bine

Cu spaimă în privire, mai poţi să spui,

Doar... "VAI DE MINE!"





AMIN