Poezie Tu, Doamne (1)

Proverbe 8



Tu, Doamne, eşti nădejdea mea…

Tu îmi păzeşti piciorul de cădere,

Cuvântul Tău mi-aduce cunoştinţa

Şi mă învaţă ce e chibzuinţa,

Tu-mi dai deplină mângâiere.



Tu, Doamne, eşti nădejdea mea…

Mă cercetezi şi îmi aduci mustrare,

Atunci când calea mea este greşită

Şi mă fereşti, să nu cad în ispită,

Tu îmi eşti sfeşnic pe cărare.



Tu, Doamne, eşti nădejdea mea

Şi gura Ta vesteşte adevărul,

Învăţătura Ta-i mai scumpă ca argintul,

Tu-mi dai înţelepciune prin Cuvântul,

Ce-mi este zilnic ajutorul.



Tu, Doamne, eşti nădejdea mea

Şi când vorbeşti, aud de două ori,

Căci Te-am găsit şi vreau s-ascult povaţa,

Ce Tu îmi dai, mi-ai înnoit viaţa,

Cu veşnică iubire mă-nconjori.



Tu, Doamne, eşti nădejdea mea

Şi unica raţiune de-a trăi,

Revarsă Tu neprihănirea peste mine,

Ca să rodesc, să Te slăvesc pe Tine,

Să înţeleg minunea de “a fi”.



03/08/2010, Barcelona