Poezie Doamne cât de mult mă doare

Doamne cât de mult mă doare



Doamne cât de mult mă doare

Când la cei ce-am făcut bine

Nu văd duh de mulţumire

Nici respect şi nici ruşine.

Dar cum zice un proverb:

În tot răul e şi-un bine

Căci acum pot înţelege

Cât te-a durut şi pe Tine.



Doamne ce vremuri trăim

De păcat şi împietrire

Toţi vor să-şi trăiască clipa

Nu gândesc la nemurire.

Dar de ce mă mir eu oare?

Doar de mult ne-ai prorocit

Cum că vor fi vremuri grele

Înainte de sfârşit.



Doamne iată ce-mi doresc

Orice-ar face cei mai mulţi

Credincios vreau să-ţi slujesc

Ruga asta să-mi asculţi

Iar când voi fi ispitit

Să mă duc după mulţime

Lasă-mi harul pocăinţei

Şi-alipirii doar de Tine.



Doamne ’naintaşii noştri

Mulţi au fost oameni de rând

Nici şcoliţi şi nici bogaţi

Însă plini de Duhul Sfânt

Oameni cu credinţă clară

Izvorâtă din Cuvânt

Sinceri, pocăiţi , smeriţi

Credincioşi pân’ la mormânt.



Doamne azi când lupta-i mare

Cu duhul acestui veac

Când mulţi sunt căzuţi pe cale

Şi nici nu mai ştiu ce fac

Eu îţi mulţumesc Isuse

Că mai rabzi, mai mijloceşti

La Tatăl implori iertare

Vrei pe toţi să-i mântuieşti.



de Teodor Groza

26.08.2012