Poezie GHEHAZI

GHEHAZI

18.07.2010 (2 Împăraţi 5:19-27)



Iubit eram de Dumnezeu

Şi pus într-o lucrare,

Cu Duhul Sfânt trăiam mereu

Ca binecuvântare.

Eram alături de un sfânt

Şi Îl urmam pe Cale

Aveam de toate pe pământ

Şi viaţa-veşnică în zare…

Dar am fost slab şi nefiresc,

Şiret şi lacom, hâtru…

Păcat murdar şi boieresc

Mi-a stres din gând Cuvântul…

Am început să lăcomesc

Şi să decad în pofte,

Să mint şi să mă amăgesc

Că Domnul iartă multe…

Dar Dumnezeu e Adevăr

Şi e Iubire Sfântă –

Nu cade-n lume nici un păr –

EL ştie ce se-ntâmplă.

Şi-n Judecata Lui cea dreaptă

Primit-am fără număr:

Şi boli, şi lacrimi – după faptă –

Şi datorii… să nu mă supăr.

Din lăcomia mea feroce

Sărac şi gol sunt - iată,

Şi strig acum, cu stinsă voce:

ISUSE bun, mă iartă!

Amin.