Poezie VINDECAT

VINDECAT

11.07.2010 (2 Împăraţi 5:1-16)



Trăiesc fantasma aroganţei,

A plinătăţii mele

Şi sunt nebunul eleganţei

Stăpân mă cred pe stele.

Mi-e nasul sus şi-l urc mai tare

Năuc, smintit de lume,

Simt că nu am asemănare –

Sărman rapsod de glume…

O boală-mi seacă trupul veşted

Dar, în mândria-mi stearpă,

Caut un leac şi-un creier neted

În vraci şi vrăji m-adapă…

Sunt răstignit în suferinţă

Şi mă închin la idoli,

Nu văd că leacu-i pocăinţă

Şi medic… numai Unul.

Când pe Isus îl iau de mână,

EL sufletu-mi cuprinde

Şi sănătate EL emană –

Mă vindecă-n Cuvinte.

Scriptura mi-e medicamentul

Şi Jertfa Lui mi-e viaţa –

Cu EL trăiesc acum prezentul

Şi-n lacrimi îmi spăl faţa.

În pocăinţă-i sănătate

Şi-i vindecare sfântă

Căci prin credinţă şi prin fapte

Păşim pe Calea strâmtă!

AMIN.