Poezie SĂRACUL OM BOGAT

SĂRACUL OM BOGAT

04.07.2010 (2 Împăraţi 4:8-37)



Când în mătase te trezeşti

Şi-n lapte îţi speli faţa,

Şi când cu miere te-ndulceşti

Frumoasă-ţi pare viaţa.

Maşini şi case şi averi

Şi conturi fără număr -

Ai tot ce vrei fără să ceri

Şi aur ai pe umăr…

Sunt ale tale? Nicidecum!

Sunt praf suflat în zare,

Căci viaţa ta va fi un scrum -

Eşti lut şi n-ai scăpare.

Toată averea ţi-e un dar

Primit cu-un scop în viaţă

Iar Cel ce-ţi dă, oricând îţi ia

Căci e Stăpân şi Tată.

Acum eşti binecuvântat

Şi Domnul te iubeşte,

Dar fi sărac, tu, om bogat,

Şi preasmerit trăieşte.

Împarte totul cu Isus,

Cu-ai săi copii, cu sfinţii,

Şi vei avea avere sus,

Şi-ţi vei vedea părinţii.

Ei s-au rugat cu lacrimi calde

Să ai de toate-n viaţă,

Adu-ţi săracii în palate –

De la Isus învaţă!

AMIN.