Poezie Oxigenul vietii

OXIGENUL VIETII





*****

Oxigenul vieţii, atom din Dumnezeu,

Însufleţeşte omul eternităţii,

Inima respiră Cuvântul mereu,

Umplută de harul divinităţii.



Când m-adâncesc cu totul în Scriptură

Pătrunsă de tainele din versete,

Descopăr capcanele-ntinse de ură,

Uimitor Lumina mă izbăveşte.



Profeţii ce dezvăluie Adevărul,

Îmi vorbesc desluşit, mai pe înţeles.

Mă lămuresc, cât de viclean este răul,

Mă pun în gardă, să nu cad în eres.



Fărădelegea desparte de Dumnezeu,

Nedreptatea face şi ea multe valuri.

Am găsit alinare sufletului meu,

Prin credinţa ce are eterne maluri.



Mă-ntăreşte cu fericire aparte,

Cuvântul tiparit în inimă mereu.

Nimic de Dumnezeu nu mă desparte,

Dacă nu las să zvâcnească al meu eu.



Prin jertfa ce-mi dă har de mântuire,

Port diadema călăuzitoare

Spre tărâmul etern, Nemurire.

Cu bucurii divine, nepieritoare.



Să nu las liber firii mele rebele,

Isus mi-a vorbit ades, blând şi duios.

Mi-a risipit gândurile efemere,

Mi-a croit un ţel, un drum armonios.



A pus răbdarea, când tare mă doare,

Să mă-nveţe iubirea dezinvolt.

Ca răzvrătirea să nu mă-mpresoare,

Mândria piere, n-am gând să mă revolt.



Oxigenul vieţii eterne respirând,

Pe aripi sfinte Cuvintele senine

Lumină în viaţa mea semnând,

Pun în inimă iubirile divine.



Amin !