Poezie Plutind in deriva

As vrea sa ma inalt, cand tot ce e stihie,

Spre mine se indreapta... amenintator

Pe aripa Duhului, simtind a ei furie,

Incerc sa fug, sa nu m-ajunga a ei urgie...

In confruntare, sa nu cad asa ... usor.



De multe ori cu barca vietii-s in deriva

Ca ma lovit furtuna, m-a naucit pe cale.

Ranita adanc, c-o pierdere masiva...

Eu chiar daca plutesc mult in deriva,

Stiu sigur: Dumnezeu-e a mea salvare!



Chiar si atunci cand barca vietii mele,

Pe oceanul lumii si-a pierdut orientarea

Daca e sparta,ia apa si are pierderi grele,

Imprejurarile prin care trec, toate sunt rele

Eu am un Rege Sfant! si El este salvarea.



Plutesc, plutesc mereu, sunt hotarata,

Furtuna , n-o sa ma intoarca-n drum

Puterea si nadejdea-mi este izvorata...

Din Cel ce e la carma, fiinta daruita,

Ce are doar un timp, adica astazi si acum.



Cand valurile se ridica cu furie,

Se clatina corabia cumplit in mers...

Dar chiar de s-ar zdrobi a ei tarie

Corabia de s-ar desface, rupandu-se in stihie

Ma-ncred in Dumnezeul stapan in univers!



Cand seninul revine si cuprinde zarea,

Corabia zdrelita pluteste in deriva

Dar Dumnezeul vesnic care struneste marea

Directia-mi arata si-mi da orientarea

Sa nu raman nauca plutind doar in deriva!



amin 20 aprilie 2006