Poezie Zbor către cer

Solitar, călător spre tărâmuri promise,

Dor arzând, căutări, speranţe şi vise,

Întrebări în balans, un cuprins necuprins,

Aşteptări în suspans, ideal neatins,



Un zbor frânt, încercări, un zvâcnet de-aripă...

Ce sunt eu, de ce tac? ”Întoarce-te clipă!”

Mai încerc, mă avânt, privesc către soare,

Îmi doresc ca să scap din a vieţii strânsoare,



Adieri şi splendori, curcubee vibrând,

O harpă celestă, acorduri şi cânt,

Armonii ce mă fac mai mult să-mi doresc,

Ca să lupt, ca să sper...Tot ce-mi dai eu primesc,



Nu-nţeleg, nu pricep, dar mă-ncred în Cuvânt,

Tu cunoşti viaţa mea, ce am fost şi ce sunt,

De mă-nalţ, de cobor, Doamne, Tu eşti prezent,

Mă ajuţi, mă susţii... În suspinu-mi ardent,



Tu găseşti dorul meu, regrete, căinţă,

Dorinţa de-a fi precum Tine-o fiinţă,

Îmbrăcată-n har sfânt, fără pată, păcat,

Fii slăvit, fii-nălţat, Domnul meu, Împărat,



Să m-ajuţi ca să fiu, o lumină mereu,

Să-nţeleg şi să spun, ce eşti Tu, ce sunt eu,

Absolut, Perfecţiune, Început şi Sfârşit,

Eu, fărâmă de lut, doar un bulgăr finit,



Înţeleg! Şi pricep! Şi mă-ncred în Cuvânt!

Tu cunoşti viaţa mea, ce am fost şi ce sunt,

De mă-nalţ, de cobor, Doamne, Tu eşti cu mine,

Zborul meu către cer, e posibil, prin Tine!



27/08/2012, Deva