Poezie De n-ai fi Doamne...

De n-ai fi Doamne...



De n-ai fi Doamne, lângă mine

Să-mi fii alături ceas de ceas

Spre-a mă conduce pas cu pas,

Ce-aş face atuncea, fără Tine

Pe-al vieţii drum, tot călător

De nu mi-ai fi, ca Îdrumător

Pe-ale Tale căi sfinte, divine?



De n-ai fi Doamne, lângă mine

Spre-a merge veşnic împreună

În vreme rea şi-n vreme bună,

Ce-aş face atuncea, fără Tine

Călătorind pe-al vieţii drum,

La capăt cu-n noian de scrum

Din toate câte-mi aparţine?



De n-ai fi Doamne, lângă mine

Să mă-nsoţeşti pe-a vieţii cale

Să-Ţi pot cânta-n veci osanale,

Ce-aş face atuncea, fără Tine

Când ispitiri multe m-atacă

În mersul vieţii rău să-mi facă,

Prin piedici ce produc suspine?



De n-ai fi Doamne, lângă mine

Să-mi dai curaj spre biruinţă

În viaţa sfântă de credinţă,

Ce-aş face atuncea, fără Tine?

Dar mulţumiri, fie-Ţi aduse,

Căci eşti cu mine scump Isuse,

Să mă conduci pe căi divine!



Flavius Laurian Duverna

27 august 2012