Poezie Mareste-mi credinta!

MARESTE-MI CREDINTA!





Mi-e plină cu lacrimi cupa durerii,

Şi hiena păcatului stă la pândă.

Mi-e inima grea în ceasu-ncercării,

Îndură-Te Doamne şi dă-mi izbândă.



Furtuna ridică talazul amărăciunii,

Şi loveşte cu biciul durerilor amare

Îmi tot slăbeşte glasul rugăciunii,

Stârnind marea tristeţii plină de oftare.



În durere mă-ncovoi sub povară

Nimeni nu-mi ia a mea suferinţă,

Speranţa-i departe şi nu mi-e clară,

Îndură-te Doamne de a mea fiinţă.



Plouă des cu lacrimile încercării,

Zadarnic parcă, tot strig ajutor.

Toarnă Doamne din haru-ndurării,

Alungă al morţii sumbru decor.



Mi-e cupa plină de amărăciune,

Tristeţea cuprinde al vieţi mele ceas.

Al răului plan, Tu îl poţi răpune,

Nădejdea Doamne, în Tine a rămas.



Aştept clipa, cea plină de Har,

Când copiii mei toţi, Ţi se dedică.

Voi coborî de pe-a-ncercării cântar,

Fericită că lumina Ta, ceaţa despică.



O, Doamne, sunt greu încercată,

Măreşte-mi credinţa să nu mă clatin.

Prin dragostea-Ţi mare şi minunată,

Nădejdea mea creşte-o în harul divin.



Amin!