Poezie Dragostea (16)

(1 cor. 13 : 4-7)



Dragostea, este din Dumnezeu!

Esenta daruita noua-n dar.,

Ea transforma caracterul rau,

Sa poata locui in cerul Sau

Ea, este-n sine un belsug de har!



Dragostea e plina de-ndurare,

Avand in sine roduri bune

Pe loc, indata iti da iertare

Se daruieste pentru fiecare!

Este putere si inchinaciune.



Dragostea nu minte, nu inseala

Ea nu se umfla de mandrie...

Pe sine insasi se jertfeste,

Ea ne-ncetat se daruieste,

Este... putere si tarie!



La rau nu se gandeste niciodata

Nu lupta pentru al sau folos!

Cand dragostea-i adevarata,

Devii a cerlui unealta

Si semeni cu Isus Hristos!



In ea nu este lauda de sine

Ci se jertfeste cu folos

Ea face vesnic numai bine

Ajuta oricand pe orsicine

Ea nu vorbeste rau in dos!



Acopera totul in tacere,

Prin bunatate ea ne creste

Se da pe sine cu placere...

Sufera totul... ea-i putere!

Dragostea ne Indumnezeieste!



Nu poate lumea a descrie

A dragostei putere-n univers

Isus veni ca sa transcrie

Cu viata Sa a dragostei tarie

Prin jertfa Sa dand lumii sens!



amin 20 iul.2010