Poezie Tu sau eu?

Mă bat cu pumnu-n piept ades

Şi strig: “Cât Te iubesc pe Tine!”

Dar conştiinţa îmi dă ghes,

Să recunosc că am ales,

Să mă iubesc mai mult pe mine.



Şi uit că am promis cândva,

Că o s-ascult mereu Cuvântul,

C-am să citesc din Cartea Ta,

C-o să-împlinesc ce scrie-n ea,

Dar toate au pierit ca gândul.



Mă bat cu pumnu-n piept ades

Şi strig că sunt iertat prin Tine,

Dar văd că timpul ce-am ales

Sa Îţi slujesc, nu-i de-înţeles,

Căci mă slujesc mai mult pe mine.



Şi văd că-mi merge tot mai rău,

Că tot ce fac e o himeră,

Un labirint e crezul meu

Şi tot alerg, uitând că eu,

Sunt doar o clipă pasageră.



Mă bat cu pumnu-n piept ades

Şi strig c-am biruit prin Tine,

Dar uit că drumul ce-am ales,

A estompat acest proces,

M-a transformat încet, pe mine.



Şi simt că am greşit cumplit,

Uitând de “Locul căpăţânii”,

De ziua când Te-am răstignit,

De biciul care Te-a lovit,

De fruntea Ta ce purta spinii.



M-aplec ca trestia în vânt

Şi-ngenunchez în umilinţă,

Pe-altar de jertfă eu-mi frânt

Se dăruie, fără-un cuvânt,

Tu modelezi a mea fiinţă.



Şi înţeleg că tot ce-ai spus,

Atunci când m-ai cules din lume,

E dăltuit în ceruri sus,

Că promisiunea Ta Isus,

M-a înoit, prin sfântu-Ţi Nume.



Acum Te rog, în trupul meu,

Ce stă mocnind, ca un tăciune,

Să pui Tu dragoste mereu,

Să ard şi-atunci când mi-este greu,

Să simt că eşti Isus, cu mine.



M-aplec ca salcia la mal

Şi-n pioşenie, caut alinul,

Purtată de al vieţii val,

De-s jos în vale, sus pe deal,

Tu pui în ochii mei, seninul.



21/07/10, Barcelona