Poezie Strainatate

Sunt departe pe meleaguri noi

Strain, cu dor de Soare si de ploi

In piept un cantec mai rasuna-n zori

Si-n noptile trecute fara somn.



Vocea ce-mi vorbea adeseori

Se 'nalta tot mai sus, ecou...

Cred c-o aud, dar mi se pare

Eram doar eu si-un semn de intrebare:



De ce-am plecat? Unde-s acum?

Unde-i Felinarul meu din drum?

Unde e sarea din izvoare?

Ce caut intr-o lume atat de mare?



Ma simt gol si strig dintre unghere...

Doamne, Te-ai ascuns in stele??!

E timpul nostru de-nchinare

Ai uitat? E sarbatoare!!



Hai vino ca sa stam de vorba.

Uite, cred ca sta sa ploua..

Ba nu - mi s-a parut,

Si totusi norul l-am vazut...



M-auzi? Asculta-ma Isus!

Vreau sa-Ti spun ce-am mai facut.

Si astept, astept - fara raspuns

Caci glasu-I bland nu-l mai aud.



Si-am renuntat sa-L mai astept.

Ziceam: Nu-s eu de vina, ci e El!

Eu sunt corect, sunt linistit,

Merg la biserica, sunt pocait!



Si da, mergeam, dar nu simteam

Nici macar cand ma rugam.

Isus? nu-L mai vedeam in pocainta.

Il parasisem din obisnuinta.



L-am lasat intr-o cantare

Cand ma rugam la adunare.

Si traiam, dar n-aveam viata

Eram crestin in aparenta.



Si-L rastingeneam din nou, mereu

Caci vina-n toate o avea El

Si ma certam cu Dumnezeu

Caci nu venea cand ceream eu.



Astfel timpul tot trecea

Iar starea mea nu se schimba.

Flamand, nervos si chinuit

Pacatul m-a invaluit cumplit.



Pustiu, luptand cu mii de stari,

Singur, ratacind pe strazi..

M-am pornit inspre apus

In gand, sa-L caut pe Isus.



Era noapte, rece, mi-era teama.

Daca nu vrea sa ma vada?

Ma gandeam la ce-i mai rau

Cand...am zarit altarul Sau.



Si pe Isus, era acolo!!

In juru-I florile-s cu roua,

Altarul parca-i de cristal

In spate ingeri straluceau,



Dar cand ma uit la fata Lui,

La ochii tristi ai Domnului...

Observ ca roua de pe flori

E lacrima din ochii Sai.



Ca un fulger am pornit

Fara sa ma uit in spate

Si-n fuga m-am lovit de zid...

De zidul meu plin de pacate.



Nu se vedea in noaptea grea

Dar m-a lovit si am cazut

Era mare, gros si sta

Chiar intre mine si Isus.



Piatra cu piatra am zidit

Fara sa stiu unde-oi ajunge.

Il vad acum in spate pe Isus

Ma cheama, intinde mainile si plange.



Vai, ce-am facut? cum s-a-ntamplat?

Cu fata-n maini am inceput sa plang

Si de jos, de-acolo m-am rugat...

Iar zidul greu tot a cazut!!



Isus din nou, dulce-mi vorbea

Iar vocea Lui parea mai blanda

Zambind, in brate m-a luat

Si mi-a spus doar...acum canta!



De-atunci cantarea mi-a fost lina,

Iar zambetul curat si nou.

Iata! e din nou lumina!

Prin duhul Sfant e totul nou!



Mai am putin si-ajung acasa

Locul? Timpul? Nu conteaza

El mi-a promis ca nu ma lasa

Si mi-e de-ajuns sa-L am ca Tata.



Ca sunt strain...nu ma mai doare

Am un Pastor si Un Duh Preasfant

Vorbim la orice inchinare

Iar in curand ne veti vedea zburand!