Poezie In pas de etern absolut

Soarele sta agatat dupa stanca,

Se uita zambeste si apune apoi

Privesc si eu si-n tristetea adanca,

Pornesc inspre casa cu pasul greoi.



Plutesc pescarusi peste luciul marii,

Tipatul lor se aude strident...

Cu pasul egal, sondand largul zarii

Calc rar, hotarat,si atent.



Natura mirific isi leagana mersul

In pas de etern absolut alergand,

Ma poarta-n cadenta-i cu pasul...

Adulmec miresme in nari si in gand.



Singura, stinghera strabat inserarea,

M-apropiu de tarm cu pasul domol

Timpu-i trecut, se-ntuneca zarea

In jur e tacere, pamantul e gol!



Cu pas de etern vine noaptea tacuta,

Intunericul devine stapan pe pamant.

Cat mai poti, fa-ti vesnicia placuta,

Nu aduna in viata cu pasul, doar vant!



Ca-n marea dimineata, a trezirii

Cand totul va fi vamuit de Imparat,

Sa fii multumit ca in fata Zidirii,

Tu esti pe vecie cu El impacat!



In slava, in pas de etern absolut,

Va fii lumina, bucurie si cant,

Te vei bucura sondand in trecut,

Pentru pasii facuti traind pe pamant!



amin 20 aprilie 2010