Poezie Vestea buna (5)

Cu ochi febrili cînd cautam dreptatea

Şi mă plîngeam,cerşindu-Ţi bunatarea,

Tu mi-ai intins iubirea drept răsplată,

Stăpanul meu din cer si veşnic Tată!



Cum beteag eram,de virusul de frig,

Ecoul vremii eu nu puteam sa-l strig,

Letal zăceam pe o cărare-ngustă

Şi bîzîiam un grai ca de lăcustă.



Dar Duhul Tau luci ca o comoară

Şi-am tresărit,vibrînd ca o vioară

Cînd mîna-Ţi sfîntă s-a atins de-o strună

Şi mi-a adus în suflet Vestea Bună.