Poezie Mi-e dor... (8)

Mi-e dor de ziua răsplătirilor eterne

Când cerul și pământul vor fugi,

Când față-n față-L vom vedea pe Rege,

Și Slava Mirelui o vom privi.



În urmă fi-vor anii de suspine,

Dureri și lacrimi, plâns și vreme grea,

Și văi adânci, și cioburi frânte-n vreme,

Le vom uita atunci, în slava Sa.



Coroana ce-om primi-o va fi-n slavă,

Și Numele Cel Sfânt pe-a noastre frunți,

Și nicio lampă, nicio lumânare,

Nu vor mai lumina vreodată-atunci



Căci Mielul Însuși, fi-va El lumina,

Și-ntruchiparea strălucirii-n har

Și fiecare credincios al Terrei,

Își va găsi atunci supremul Dar...



Te-aștept, o Cer, aștept să intru-n tine,

Căci niciodată dorul nu-i mai greu,

Decât ca azi, când valea de suspine,

Mi-o ușurezi prin veacul de dureri,



Te-aștept atât cât n-oi putea a scrie,

Te-aștept mai mult, te-aștept gândind la Tin'

Și n-oi uita nicicând, că-n astă vreme,

Mi-ai dat de sus un strop de har divin...