Poezie Zbor spre cer....

Zboară dorule degrabă,

Zboară-n ceruri şi întreabă

Unde e al meu Păstor,

Stăpânul oiţelor...

Unde paşii L-au purtat

Când la ceruri s-a-nălţat

Şi-a lăsat turma plângând

Şi oiţe suspinând!

Du-te dorule uşor

Du-te cu-al iubirii dor

Şi caută pe-al meu Isus

Acolo în ceruri, sus...

Şi dacă-L vei întâlni

Pe Domnul din veşnicii

Spune-i că e tare greu

Drumul către cerul Său,

Pe cale e plin de spini,

De ciulini, de mărăcini,

Şi-s oiţe rătăcite,

Şi speranţe năruite,

Iar iubirea s-a răcit

Şi poporu-i risipit!

Du-te dorule şi-I spune

Că-i păcatul rege-n lume,

Banul este la putere

Şi toţi fug după avere!

Dar să-i spui, doruţul meu,

Şi de cei ce plâng mereu

Şi în rugă-L preamăresc,

Şi-L adoră, şi-L iubesc,

Aşteptând venirea Lui

Din înaltul cerului!

Du-te dorule şi-I spune

Să se-ntoarcă iar în lume

Că-i uleiul pe sfârşit

Şi poporu-a obosit

Tot strigând şi suspinând:

"Vino Doamne mai curând!"



Vulcan-25-08-2012

Mary