Poezie Cine eşti tu, pământule cu suflet ?

Plăpândul fir de viaţă ce-ţi poartă nemurirea

Ţi-a fost adus ca dar la trupul tău de lut,

De Cel care cunoaşte Iubirea şi Zidirea,

Când cerul şi pământul aveau un început.



Şi darul se păstrează cu grijă şi durere.

Nu-ţi este dat şi dreptul, ca darul să-l arunci.

Nici cel ce ţi la dat nu-ţi poate asta cere.

E tot atât de sfânt ca sfintele porunci.



Dacă tea ros cândva vre-o mare îndoială,

Întoarce-te la El şi cere ajutor.

Nu moartea-i o scăpare, ea e doar o greşeală,

Te lasă-n mâna Lui că El e iubitor.