Poezie Devotament (1)

DEVOTAMENT



De-ar fi, Părinte, să-mi trimiți

Și încercări cu mult mai grele

Tot cu acei ce-s mântuiți

Aș merge, zilnic, către stele.



Chiar de-ar veni prigoane mari

Și-aș fi legat cu frânghii groase

Aș sta cu ce-i ce-s temerari

Și au purtările frumoase.



M-ai pregătit să-ndur ocări

Și nedreptățile din lume

Dar nu abandonez lucrări

Ce pot spre Cer să mă îndrume.



Repet concis și răspicat:

Nu îmi pătez atașamentul

Chiar de voi fi întemnițat

În slujba Ta îmi pun talentul.



De-ar fi să-mi ia tot ce-am cules

Cu multă trudă și sudoare

Rămân în har c-am înțeles

Iubirea Ta nemuritoare.



Declar convins: nu pot să merg

Pe calea celor fără milă

Din mine nu pot ca să șterg

Ce-am învățat din sfânta filă.



Fiind al Tău sunt fericit

Că-mi porți poverile prea grele

De Tine sunt nedespărțit

Și-aicea jos și printre stele.



gc/24 August, 2012