Poezie Deschide-ţi inima (3)

DESCHIDE-TI INIMA





*****

Manata de furtuna pacatelor in stol

Cu zbuciumul vietii, cu al raului ocol,

Ma-ngrozise gandul ca nu mai am scapare,

Ma afundasem adanc in haul vietii amare.



Viata parea eterna minciuna a nadejdii,

Moartea imi intindea o cursa de primejdii.

Gandurile ma copleseau cu fiorul urii,

Si-mbracam zdrentele maniei, supararii.



In jurul meu parea ca totu-i alb sau negru,

Cautam înţelesuri, răspuns pentru integru.

În gând era o valmaseala de nedescris,

Eram pierduta vietii, eram ca un proscris.



Un susur blând si azi coboara si tot spune:

- Nu te lăsa pradă gândurilor nebune.

Nu lăsa nici o durere să te resemneze,

Lasa credinta in inima sa-ti vibreze.



Vino la Cel, care da vietii tale putere,

La Cel ce-a-nvins moartea cu a Sa înviere.

Ia Lumina vietii, sa vezi, ce n-ai mai vazut,

Deschide-ti inima, sa-nveti, ce-ai de facut.



Cat mai este timp, pana nu-i totul pierdut,

Alearga la credinta la un nou inceput.

Debaraseaza desagii cu piatră amară

Din lacrimile scurse din fruntea-ti glaciară.



La crucea ce sta pacii, vie marturie,

Unde ti-am pregatit calea spre vesnicie…

Şi unde larg deschis, stă-n iertare infinitul,

Aleargă, pana nu voi inchide zenitul.



În zilele ce m-au învăţat a plânge,

Am tot văzut lumina, cum se răsfrânge

In inima mea, iubirea Lui cum coboară,

Cu Dragoste divină cum mă-nconjoară.



Veriga focului azi, nu mă mai strange,

Lanţul robiei e rupt în a Lui Isus sânge.

Trecutul nu mă mai poate astazi, ajunge,

Durerile-s fără putere, nu mă pot frânge,



Lumina Lui Isus, lin mă-nfăşoară,

Cu El eu pe Cale, duc o sarcină uşoară.

Din munţii urii, a făcut oceanul de iubire,

Din firea rea, imi face dumnezeiască fire.





Amin!