Poezie S-au copt cireşile

S-au copt cireşile



S-au copt cireşile cele plăcute,

Din crengi se-arată-mbietoare,

Ne-anunţă-a fi, primele fructe

Din anul nou, cu ploi şi soare.



Cu-aroma ce-au plină de viaţă

Acum e timp...spre-a fi dorite,

Pentru că-n orice...dimineaţă

Te-aşteaptă spre-a-ţi fi dăruite!



Mâncând cireşe, prinzi vigoare

Caci fiinţa noastră ne-ntăreşte,

Ca un balsam pentru-ntremare

Din ele observi, cum izvorăşte.



Căci Dumnezeu, le-a orânduit

Pentru-a susţine viaţa noastră,

Când prin creaţie, El ne-a zidit

Prin preştiinţa Lui,...măiastră.



În viaţa, ce ne-a dat-o să trăim

A ne hrăni cu fructe fel de fel,

E-o satisfacţie...care-o simţim

Cum toate-şi au originea în El!



O! şi-un vast tezaur ne-a lăsat

Spre-a ne hrăni, cu mulţumire,

Prin dovezi demne de-admirat

Pentru-a Lui grijă,…din iubire.



Flavius Laurian Duverna

21 iunie 2010