Poezie E vară şi grâul miroase a pâine...

E vară şi grâul miroase a pâine





E vară şi grâul miroase a pâine

şi lutul mă cheamă cu aburii noi,

smerit să-mi descopăr în tainice ploi

urcioare de slavă, să am pentru mâine.



E vatra pătată de lacrimi fierbinţi

ochi planşi au sare în cute perechi,

din trupul naturii cu rane mai vechi

curg lacrimi amare cu urme de dinţi.



Sapă noi vaduri şi diguri dărâmă,

herghelia ploii strivind sub copită

case şi oameni , o jertfa cumplită,

când cer răvăşit de pământ se fărâmă…



Aceiaşi ce ară şi lucră pământul

şi timpul măsoară cu palma la ochi,

tăcuţi cum o pată din macii deochi

ştiu gustul ţărânii, au hrană cuvântul,



Aceiaşi, rămaşi în răscrucele vieţii

mai singuri, mai trişti şi mai goi,

aceiaşi ce cheamă în secetă ploi,

acuma ...îşi mută în cer bogăţii.



Cândva şi ei foc au furat de la zei

cu-albastrul răbdarii ţesând lăicer

vreunui dor tainic, ales cu fire de cer,

orizonturi tăind cu forţă de zmei...



Mă iartă Părinte şi iartă-i pe ei,

că atunci când stihiile fi-vor în frâu,

altă casă zidi-vor mai la vale pe râu

cu glastre-nflorite din ai inimii stei.



E lecţia lor, e lecţia noastră trăită,

amestec de lacrimi şi magme zăcute,

la clopotul tras de mâini nevăzute

pe toţi să ne-adune în rugă spăşită …



E vară şi las mărturie în strofele planse

o parte din mine ce cântă şi plange

sămânţa durută cu urme de sânge

arzândă fluid, prin doruri ascunse.



07.07.2010