Poezie Aş vrea să îmi vorbeşti

Aş vrea să îmi vorbeşti în orice clipă

Şi-atunci când râd şi-atunci când plâng,

Aş vrea să simt că viaţa-mi nu-i risipă,

Că sunt purtat pe-a Duhului aripă,

Cuvântul Tău în inimă să-L strâng.



Aş vrea să îmi şopteşti Tu Domn Isuse,

Atunci când trist păşesc prin astă lume,

Să nu privesc spre vremurile-apuse

Şi să nu uit, ce bucurii nespuse,

Tu îmi vei da, crezând în al Tău Nume.



Aş vrea ca Duhul Tău să îmi aline,

Durere şi suspin, lacrimi şi dor,

Aş vrea ca să mă lepăd azi de mine,

Să Te slăvesc aşa cum se cuvine,

Sfinţenia Ta, s-alunge orice nor.



Aş vrea să mă înveţi ce e iubirea

Şi-atunci când sunt lovit, să pot ierta,

Aş vrea s-adun în piept nemărginirea,

Când sunt căzut, spre Tin´să-nalţ privirea

Şi cuiele să văd din palma Ta.



Azi vreau să îmi transformi a mea fiinţă

Şi să o-mbraci în chipul Tău, Cristos!

Tot ce-i ascuns şi tot ce-i neputinţă,

Prin sfântul sânge, fie biruinţă,

Cândva în cer şi-acum aicea jos!



Eu vreau să Îţi vorbesc în orice clipă

Şi-atunci când râd şi-atunci când plâng,

Să-mi spui Isus, că viaţa-mi nu-i risipă,

Că sunt purtat pe-a Duhului aripă,

Cuvântul Tău în inimă să-L strâng.



09/07/10, Barcelona