Poezie lacrimi pe clape de pian

A fost o vreme când nătâng,

credeam că lacrima e pentru oameni de nimic.

Şi am avut dreptate.

În faţa Ta, azi sunt atât de mic

încât doar plâng,

plâng rugăciuni îndurerate.



Iar Tu-mi vezi lacrima aşa cum e:

fierbinte

şi grea.

Mă arde şi-obrazul meu simte

arsura.Şi pielea obrazului

plânge şi ea.



Şi lacrimile-mi grele

cad încet

şi se opresc o clipă

pe clape prăfuite de pian.

Şi-n liniştea plină de stele

pictate pe-un cer violet,

atinse de lacrimi, clapele ţipă!...

şi se topesc.



O, Dumnezeule ce semeni lumină,

Ţie mă-nchin.

Ai milă de mine, durerea-mi alină

şi-ascultă te rog, cântecu-mi trist.

E o rugăciune, Părinte divin,

ce-L roagă pe Crist...

să revină.