Poezie Divine binecuvantari

Divine binecuvantari



Cum ploaia are o directie,

Si drumul ei nu se opreste,

Asa e cel ce stie azi,

Sa faca ce Isus doreste.



Ca un ascultator cu fapta.

Discret in orisice probleme,

E virtuos a duce steagul,

Pana sus pe inaltime.



De el nevoie are Domnul.

De dreapta lui sa se ridice.

Ca sa aduca implinirea

In tot ce Biblia ne zice.



Inzestrat va fi de Domnul,

Ce-l pregateste pas cu pas.

Si-n clipa cand se duce lupta,

Sa nu ramana de pripas.



De el nevoie are Domnul.

Sa deie ce a strans cu drag,

Si la pastori si la oite,

Si-i primul care sta in prag.



Sa dea binete si sa fie,

Cu cel ce nimeni nu il vede.

Ca Domnul pune suflet bun,

Si nepasator nicicand nu sade.



Cum se ridica-n zorii zilei

Si vine inaintea Sa?

Si cere bunatatea-n graba,

Si-i gata pentru a lucra?





II





Dar daca stai si versi din lacrimi,

Sub o povara ce-i lasata,

Nu se arata izbavirea,

Daca nu ceri, n-o vrei indata.



Mai bine azi deschide ochii

Sa ii ridici spre Cel Preasfant,

Decat o zi in vesnicie,

Sa te respinga suspinand.



De poti sa te aduni o clipa,

Si sa mai spui adevarat,

Ce mare este bunatatea,

Pe care nu ai meritat.



Sa recunosti ca nu in merit,

Te scoli si mergi sub pas domol,.

Ca ai un scut ce te pazeste,

Ca ai vazut si tu un sol.



Sa sti ca inca mai e vreme

Sa te prosterni in fata Sa

Si sa vi cu umilinta,

La Cel ce viata iti va da.



Divine binecuvantari,

Au sus in ceruri pentru tine

Dar trebuie sa te numesti,

Al Sau copil, fara rusine.



Amin