Poezie Lumanarea vietii

Invingand o insurectie,

Un rege, ia rebeli s-a tot gandit

Sa le acorde o protectie,

De inteleg ca au gresit.

Si aprinzand o nalta lumanare,

Chiar in balconul marelui palat,

Trimise crainici strigand tare;

Oricui ii pare rau, va fii iertat''!

Cand lumanarea topea ceara,

Si harul sau se retragea.

Aceasta fuse provocarea,

Iar cine nu voia,murea.

Un timp infim,oferta limitata,

Ca la reclame in cutii postale,

Apoi norocul nu se arata,

Prin comparatii, gandul meu agale,

Incearca sa -nteleaga rabdarea nesfarsita,

De secole a Regelui ceresc....

Nu doar o zi,ci o viata-i harazita

Spre a decide bine,rebelul pamantesc!

Cat lumanarea vietii iti arde cu putere,

Drag tanar hotaraste integru sa ramai!

Sa fii crestin la greu si la placere,

Sa iubesti adevarul mai intai.!

Cand lumanarea se prelinge si

Curand va ramanea doar muc,

Tu om, cere iertare si cata a trai,

Pentu Hristos!in rest toate se duc...

Un timp de proba si clementa

Ni-e dat acum,de ce sa-l irosim?

Pendula cerului bate cu insistenta;

Stii cat traiesti?Vreau mantuiti sa fim!