Poezie Domnul privește spre noi (1)

Ochii Domnului, mereu,

Îndreptați sunt către noi

Să ne scape de cel rău,

De suferinți și de nevoi.



Mâna Sa spre noi e-ntinsă

Cu milă, har, bunăvoință

Căci inima Lui e-aprinsă

De dragoste și-o dorință



De-a ne vedea mântuiți,

Cu făpturile-n lumină,

De-al Său Duh desăvârșiți,

Strânși sub aripa-I divină.



Fiindcă El știe preabine

Din ce suntem noi făcuți,

În ajutorul nostru vine

Când cădem iarăși înfrânți.



El, ne știe pe deantregul

Și cunoaște-al nostru suflet,

Ne știe dorul și suspinul,

Și întregul nostru umblet.



Și totuși, El ne iubește;

Luptă pentru-al nostru bine,

De cel rău ne izbăvește

Și ne mângâie-n suspine.



Mâna Lui ne ocrotește

Și atunci când ne-am rătăcit,

Dragostea-I ne-nvăluiește

Și atunci când ne-am răcit.



Domnul privește spre noi

Dacă suntem credincioși,

Dar și când zacem în noroi

Ori suntem necredincioși.



Și-a Domnului bunătate

Ține veșnic pentru aceia

Ce se tem de El în toate,

Găsindu-și în El plăcerea.



Zaragoza 25/08/2012

de Ioan Hapca (Ionică)