Poezie Definiţia credinţei

Credința vie e doar una

(Credinţe moarte-s câte vrei).

În ea stă crucea şi cununa,

Pentru acum şi-ntotdeauna

A Mielului urmat de miei.



Doar una e credinţa vie

Şi a fost dată celor sfinţi,

Ca sfânt izvor de bucurie,

Ca legământ şi mărturie,

Prin încercări şi suferinţi.



Credinţa-nseamnă-ncredinţare

Şi nu să fii religios.

Să crezi în Dumnezeul care

L-a dat ca jertfă spre iertare

Pe Fiul Său, Isus Hristos.



Credinţa vie-i legătură

Cu Dumnezeul nevăzut.

Să porţi în tine-a Lui natură,

Şi-apoi, prin fapte şi prin gură,

Să-L faci la alţii cunoscut.



Credinţa-n Logosul cel veşnic

Se curăţeşte în cuptor.

Şi viaţa ta va fi un sfeşnic,

Să lumineze-acum şi veşnic,

Iar tu să fii moştenitor.



Credinţa fără fapte-i moartă,

E haina ce-o îmbracă mulţi.

Ea e la modă şi se poartă,

Dar nu-ţi deschide-a vieţii poartă

Când de aici ai să te muţi.



Credinţa este o minune,

Producătoare de minuni.

Când o transformi în rugăciune,

Nu-i forţă mai presus în lume,

E curcubeu peste genuni.