Poezie Fericiţi sunt prigoniţii

Aş vrea să înţeleg misterul:

De ce cei sfinţi şi cei curaţi,

Ce-n lume au ca ţintă cerul

Au fost şi sunt persecutaţi?



Vorbea Isus cu bunătate

Şi-i binecuvânta cel Sfânt

Pe iubitorii de dreptate,

Persecutaţi pe-acest pământ.



Ferice e de voi atuncea,

Când, pentru Mine suferind,

Voi nu-ncetaţi să duceţi crucea

Şi să vă răzbunaţi iubind.



Când cei nelegiuiţi vor spune

Ocări și blestem de-orice soi,

Voi vă-nălţaţi în rugăciune,

Ei se scufundă în noroi.



Căci tot aşa îi prigoniră

Pe-ai Mei prooroci la număr mulţi,

Ce-au fost ucişi sau pribegiră

Prin văi, prin peşteri sau prin munţi.



Ea, lumea fiarelor haine,

Ce zace în cel rău şi-i rea,

Iubeşte doar ce-i aparţine,

Iar voi nu mai sunteţi în ea.



Ostilă-aici vă este glia,

Sunteţi străini şi călători.

Dar Eu vă dau Împărăţia

În ţara dincolo de nori.