Poezie Fericirea făcătorilor de pace

Sub ale timpului portaluri,

Intrat-am în mileniul trei,

Mânaţi de vânturi şi de valuri

Spre ani din ce în ce mai grei.



Purtat de nave spaţiale,

Pe lună omul a păşit,

Iar traiectoriile-astrale

De-acum sunt drum bătătorit.



Ştim cum să despicăm atomul,

Sinistre arme fabricăm,

Da, ştim cum să ucidem omul,

Dar nu ştim pacea s-o creăm.



În inimi clocoteşte ura

Cu-al ei venin ucigător.

Şi arma clasică e gura,

Iar ucigaşul... vorbitor.



Istoria - egal războaie,

Prezentul - un neologism

Ce-nseamnă sânge în şiroaie,

Numit emfatic - TERORISM.



Dar cei ce-n lumea blestemată

Al păcii spirit răspândesc,

Îl au pe Dumnezeu ca Tată

Și fiii Lui ei se numesc.



Ferice este de aceia

Ce-o dăruiesc și la dușmani,

Spunea Isus la Galileea

Acuma două mii de ani.



În ură nu e fericirea,

Ea e al iadului însemn.

Pacea se naște din iubirea

Zdrobită pe al crucii lemn.