Poezie Ogorul tău

Ogorul tău





"Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui." Matei 9:38



A ieşit semânătorul

În ogorul său cel mare,

Ca să samene sămânţa

Că e vremea de lucrare.



Dar tristeţea îl cuprinse

Când el câmpul cercetase,

Căci găsi în el azi numai

Un ogor uscat şi tare.



Ce mă fac azi cu sămânţa ?

Spuse trist semănătorul,

Dac-o arunc, va fi degeaba

Căci ogorul nu-şi dă seva...



Totuşi, am să arunc sămânţa

S-ar putea ca într-o zi,

Domnul să trimită ploaia

Şi grâul va răsări.



Şi porni semănătorul

Câmpul el îl străbătu,

Cu ochii de lacrimi pline

El sămânţa răspândi.



Iar apoi îngenunchează

Spre cer privirea-ndreptând

Şi-L ruga pe Creatorul

Să privească spre a lui câmp.



Să dea peste El să cadă

Ploaia binecuvântată

Ca sămâmţa răspândită

Să dea rod şi să nu piară.



Fraţ,i surori, astăzi e ziua

Când e cercetat ogorul

Nu mai staţi în aţipire,

Vă treziţi din adormire.



Domnul ploaia o revarsă

Cu a Lui binacuvântări.

Noi să-I auzim chemarea

Pentru a fi ascultători.



Şi să răspândim sămânţa

Ce ne-a fost încredinţată

În ogorul de lucrare

Să lucrăm cu râvnă mare.



Viaţa aceasta-i trecătoare

Nu ştim cât a mai rămas

Vine vremea ca să seceri

Rodul, din ce-ai semânat



Vine ziua când vei strânge

Snopii din al tău ogor

Deci, ce-ai semânat cu lacrimi

Vei culege cu cântări.



Amin.