Poezie În vara asta plânge bogăţia

La gândul toamnei care vine mâine,

De bogăţia verii am uitat.

Dar cum să uiţi, mirosul sfânt de pâine

Din spicul greu... ca aurul curat ?



Nu mai vedem prinosul din câmpie,

Cu-atâtea flori, cu-atâta sănătate.

Strivim sub tălpi un fir de păpădie,

Firav, micuţ şi plin de bunătate



Alăturea un fir de muşeţel

Priveşte blând a noastră nepăsare.

În iarn-o să-ntrebam cu toţi de el,

Sau sora lui, un fir de sunătoare.



De sus, din tei, se scutură parfum,

Înlăcrimat de-a soarelui căldură.

Nu-l ocoli, opreşte-te din drum,

E bun să faci din el... o băutură.



Să respectăm şi să iubim câmpia

Cu tot ce poate să ofere ea.

În vara asta plânge bogăţia...

Să n-o lăsăm risipei să se dea.