Poezie D a v i d

D A V I D



Cu ochi albastrii, par balai

Cu chip de soare si viu grai,

Frumos la chip, inalt la stat,

David era un tanar minunat.



Cu prastia si pietre de la rau

Porni spre Goliat cu ele-n brau

Spre uriasul infricosator si mare

Ce blestema pe Domnul fara-ncetare



Armura-o da-du jos, ca-l stingherea

Porni la lupta, doar cu credinta sa,

Pe Goliat c-o lovitura-l dobori,

Avand credinta David birui!



Avea calauzirea Dumnezeului de sus,

Canta din harpa,mirific de nespus!

Duhul rau din Saul alerga, pleca,

Cand David pe Cel Sfant il lauda!



Ionatan cu David facut-au legamant

Din suflet se iubeau,pe acest pamant.

Se intelegeau se ajutau mereu...

Ca-n dragoste, nimic nu este greu!



David... a fost uns ca imparat

De Samuel, proorocul Celui Preainalt

Slujit-a ca nimeni altul pe pamant

Iubind mereu pe Dumnezeul sfant!



Simei il blestema-ntr-o zi pe drum,

Sa se razbune n-a vrut nicidecum

-"Poate ca merit sa fiu blestemat"

Acesta a fost David, puternic imparat!



O pilda a ramas David prin vreme

De ascultare, care nu se teme

De nici un om pe acest pamant

Dar asculta de DUMNEZEUL SFANT!









amin 25 iun 2010