Poezie Fericirea celor blânzi

Prin codrii milenari de ură

Mai întâlneşti doar foarte rar

O floare cu mireasmă pură,

Blândeţea cu parfum de har.



Ferice de acela care

O creşte-n sufletul curat,

Căci el primeşte îndurare

Şi este binecuvântat.



Blândeţea nu-i o slăbiciune,

Cum cei mai mulţi adesea spun,

Ci semn de-naltă-nţelepciune

A omului cu suflet bun.



Blândeţea-i zâmbetul iubirii

În ochii celui credincios,

E semnul îndumnezeirii

Naturii noastre în Hristos.



Ca pleava care-o duce vântul

Cei răi pe veci s-or spulbera.

Cei blânzi vor moşteni pământul

Şi în etern s-or bucura.