Poezie Balada timpului

Curge timpul obosit,

Îngânându-şi versul,

Se-ntoarce-n infinit,

Plânge Universul.



Curge timpu-ncet prin noi,

Curge tot la vale,

Şi ne lasă tot mai goi,

Flori fără petale.



Sapă albie prin munţi

Apele să-şi poarte,

Lasă-n urmă peri cărunţi

Şi celule moarte.



Deapănă al vieţii fir

Pân se rupe nodul,

Înc-o groapă-n cimitir,

Scurt e episodul.



Fuge timpul nărăvaş

Ca un cal sălbatec,

Pune-i şaua, fii ostaş

Sau rămâi ostatec.



Viaţa are un sfârşit

Chiar şi pentru tine,

Mori pierdut sau mântuit,

Veşnicia vine!!!