Poezie Lumina zării

Lumina zării



Soarele se ridicase

Parcă din pământ ca focul

Peste brazde pe tot locul

Pe ogoarele frumoase.



Toți s-au bucurat în sine

De lumină și căldură,

De-ar avea verdeață gura,

Ne-ar vorbi așa de bine!...



Pasările cu cântarea

Și moluștele din tină

Totu-i zâmbet la lumină

Cât cuprinzi cu ochii zarea.



Către seară când senină

Raza soarelui se lasă

Toate-aleargă către casă,

Fiindcă nu mai e lumină!



Și lumină nu mai este

Ea în beznă-ncet se pierde,

Tot mai greu parcă se vede

Și nici leul nu mugește...



Toți am vrea s-avem lumină

Fără nopți întunecate

Însă asta nu se poate,

Fiindcă omul e de vină!...



Când a fost creat pământul

Cu marii luminători

Dinspre cele patru zări

Era cer și-n ceruri vântul.



Ori de câte ori creștinul

Face fapte de ocară

Care sufletul omoară,

El se joacă cu veninul...



Mulți de mușcături de șarpe

Au scăpat ca prin minune

Însa Biblia ne spune,

De păcat nu-i om să scape!



Dacă se întâmplă-n viață

De păcat să fii mușcat

Și n-ai sufletu-mpăcat

Tu ești prins în fortăreață!



Singura scăpare este

Ca să vii la Dumnezeu

Să-ți ierte păcatul tău,

Asta-i cea mai bună veste!



Orișicât de greu păcatul

Te-a mușcat, nu vei pieri !

Dumnezeu te va primi

Dar să nu mai faci și altul !



Fii lumină ca lumina

Soarelui ce e Hristos,

Vei fi veșnic bucuros

Ești iertat de-ntreaga vină !



Amin Mart. 15 .2009 Chicago

Jun .20 .2010 add



P.S. Acum puteti avea acces si la poeziile din volumul 'Luminita " cum ar fi :

Descendenta , Telefonul , Cafeaua , Se poate si fara tine ! , Internetul , Avortul si multe altele

Daca ati citit poezia lasati-mi un scurt mesaj constructiv.

Multumesc! Autorul.