Poezie Se va sfârși în curînd

De lacrimile mi s-ar strânge toate-n ape

Șuvoi să curgă,preligând al meu obraz ,

Spre Domnul să mă-nalțe mai aproape,

Să mângâie și să aline-al meu necaz;



Dacă-aș putea să-I spun a mea durere,

Cum deavolul, șiret, rău m-a rănit,

Ștergând și bucurii și mângâiere,

Vrând să mă facă mai nefericit;



Cum a lovit și mi-a străpuns a mea inimă,

Vrând ca să-mprăștie tot rodul adunat,

Să smulgă-ai mei lăstari din rădăcină,

Să-i ducă în abisu-ntunecat.



O, de-ar putea o lacrimă a spune

De unde-a izvorât și unde a ajuns.

Din răni adânci, săpate și din urme

De ghearele haine ce-n suflet au pătruns.



Un plan mârșav ce deavolul îl face,

Suflete scumpe, să le-arunce în noroi,

Dar nu-i va reuși! Să plece-n pace,

Căci Domnul Dumnezeu este cu noi!



Lupta-vom câtă vreme Domnul încă

Ne dă viață și putere să 'nălțăm,

Prin rugăciune, o strigare-adâncă,

Din suflet, un altar să ridicăm.



Nu vom tăcea: prin greu, printre suspine,

C-avem un Tată-n cer, ce-I Dumnezeu!

El poate totul, și puterile-I divine,

Va șterge, în curând, suspinul meu!