Poezie MĂ CLATIN, DOAMNE

MĂ CLATIN, DOAMNE

(1 Împăraţi 19)



Mă clatin, Doamne, că sunt om

Şi carne putredă, amară…

Mă clatin fără rod şi dorm

De frica morţii, sub povară.

Mă clatin fiindc-am obosit

Şi am uitat să-mi plec genunchii

Şi-n rugăciune n-am venit –

Nepăsător, îmi uit şi sfinţii…

Mă clatin, Doamne, în păcat,

În deznădejde şi uitare,

Mă clatin fiindcă te-am uitat

Şi-n pocăinţă n-am fost tare.

Ai milă, Dumnezeul meu

Şi iartă-mă! Vorbeşte-mi iară!

Pierdut am fost, Tu m-ai iubit,

Te rog, ISUSE, vin-o iară!

Amin.