Poezie Te aştept mereu...

Mă arde dorul după Tine,

Îmi plânge inima în piept

Nu dau-napoi! Şi cu suspine,

Prin încercări, dar şi prin bine,

Mă lupt, să ştii! Şi Te aştept.



Am lăcrimat privind mereu în zare,

Cu ochii aţintiţi să văd când vii ...

Dar nu am obosit în aşteptare

Deşi... de mult stau pe cărare,

Te aştept cu acelaşi dor în vremi târzii!



Spun uni c-ai să mă respingi Isuse,

Şi râd de felul meu de-a mă închina,

Eu Te ador şi-am bucurii nespuse!

Iar viaţa şi iubirea mea sunt puse

În slujba Ta! Eu Te aştept, nu amâna!



Vreau să-ţi spun că Te-am iubit mereu,

Deşi-am alunecat ades'... pe cale

Dar mâna Ta mi-a dat puteri în greu,

M-ai izbăvit, că Tu eşti Dumnezeu!

Când Te-am chemat, m-ai scos din încercare.



Mi-e dor de mângâierea Ta divină,

Că oameni-s mereu părtinitori...

Cînd ai să vii, şi vom prânzi-n lumină

În raiul Tău, unde nu este vină,

M-oi desfăta cu fraţii şi cu surori!



Lumea-i la apus, se apropie asfinţitul

Când vei veni cu alai triumfător.

Iar moartea-şi va vedea şfârşitul

Cei credincioşi şi-or întîlni doritul...

Lăsând în urmă... tot ce-i trecător!



Dar pâna vei veni o Doamne în mărire,

Te laud chiar prin boli şi încercări.

Când se va-nfăptui divina contopire...

Tot ce e trecător va fi-nghiţit de nemurire,

M-oi bucura c-am suferit aici ocări!



Te-astept să vii cu-ntreaga mea fiinţă,

Privind în zare, mă pregătesc mereu

Ascultă Doamne a mea dorinţă,

Adu-i acum pe toţi ai mei la pocăinţă,

La Tine ştiu, nimic nu e prea greu!



amin 07 iunie 2010