Poezie Pietre vii...

Pietre vii



Ca martori cultivând credinţa

Ce sfinţilor, ea le-a fost dată,

De-alungul vremii, -suferinţa

Ne-a fost partea,îmbelşugată.



Dregători ’nalţi…şi Stăpâniri

Ce-au vrut în zale a ne prinde,

S-au străduit,…prin prigoniri

Să stingă dragostea fierbinte.



Dar n-au putut, căci la Calvar

Privind la Ofranda-n umilinţă,

A renăscut,...crescând din jar

Mai tare arzând, spre biruinţă.



Fiind împroşcaţi cu mult noroi

Am dus din greu, batjocorirea,

Când pretutindeni, despre noi

Spuneau că ne-a venit pieirea.



Iubirea, cea veşnic lucrătoare

Ne-a modelat astfel, şi şlefuit;

Spre-a fi pietre, strălucitoare,

Lumini pe munţi ne-a rânduit



Să ducem, peste tot Cuvântul

La orice neam, limbă şi popor,

Vestirea bună-n tot pamântul

Că-avem pe veci, un Salvator.



Şi să-anunţăm tare, mai apriat

Solia cea sfântă a-ndreptăţirii,

În ascultare sinceră, neîncetat

De legea cea scumpă a iubirii.



Flavius Laurian Duverna

13 iunie 2010