Poezie Există un loc...

Există un loc





Alerg pe un câmp mioritic,

cărarea mi-e prinsă de cer

Trecută de-amiază lumina

mă-mbie popasul să cer,

Trei reguli de aur respect

şi tihna soseşte plăcută

Iar muntelui-grijă pun semn

interzis, un fir de cucută.



Făclia trimisă de-un înger

în văi de pieta durută,

În veghe îmi ţine miraj

inefabil la ora ştiută

Cu martori de stele perechi

arzând câte două,

Când parte din cer îmi

adaug şi luna cea nouă...





Există un loc între cutele

proprii, ascuns în substanţă,

La care ajung pe calea

regală numită speranţă,

Resort în ecou răsucit

unimea mi-arată

Spre Tatăl, cu Fiul Iisus şi Duhul

Cel Sfânt, deschisă o poartă,





Prin care mereu mă retrag

odihnit şi promit să revin...

Între cer şi pământ pe aripi

de gând, un arpegiu devin,

Cheia sol căutând în

vibrante viori de cuvinte

Şi o clipă în tine mă mut,

infinit, de sacră sorginte.





07.06.2010