Poezie Străjeri pe ziduri

Străjeri pe ziduri



Epuizaţi aproape, în zile grele,

Străjeri pe ziduri, am stat sus,

Şi-am rezistat în vremuri rele

Ştiind c-avem, crucea de dus.



Astfel, trecut-am prin furtuni

Purtând cel mai groaznic fior,

Cu lacrimi multe în rugăciuni

Când vânt sufla, ameninţător.



Când vijelii pornite-au bântuit

Cu-a lor prăpăd aspru-n urgie,

Dărmând tot ce n-a fost clădit

Sus, pe ,, Piatra” pusă temelie,



Noi am rămas pe ,Stâncă’ tari

Împletind greu, prin suferinţe,

Coroanele, de vajnici făurari

Din bucurii sfinte, în biruinţe.



Şi-astfel statornici noi luptând

Ajuns-am anii, optzecişinouă,

Prin persecuţii, rând pe rând

Cu-acelaşi ţel de ,Pace vouă!'



Prin vremuri rele, am suportat

Vânzări şi falsuri-n răzbunări,

Dar de la Cuvânt nu am cedat

Am supravieţuit, în încercări.



Am fost atunci, şi vom mai fi,

Străjerii de pe ziduri, veghetori,

Până când Domnul, va reveni

Spre-a ne-ntâlni cu El pe nori!



Flavius Laurian Duverna

09 iunie 2010